Daramatii

Mereu ma trezesc dimineata si imi zic ca nu mai vreau sa dau ochii cu nimeni si ca nu mai vreau sa stiu toate flecusteturile care li se intampla altora. Cat de frustrant e sa te preocupi doar de altii si nimeni de tine.Repara, lipeste, cere-ti iertare. pentru ce si pentru cine? Nu vreau sa dau explicatii nimanui. Sunt alegerile mele , de ce nu le poti lua exact asa cum sunt? Am trecut prin prea multe lucruri ca mi-e si frica sa ma gandesc, ca poate iar cad in depresie.

De fiecare data cand imi revin si eu putin intervine ceva si ajung iar acolo. Gaura aia neagra unde nu e nimeni si nu sunt lumini. Unde trebuie sa astepti ca ingerii sa vina sa te salvezi. Si stii ce putini ingeri sunt pe aici? Si nici macar nu iti intid maini. Trec doar repeziti pe acolo si se astepta ca tu sa sari dupa ei. Dar nu realizeaza ca tu esti obosit si fara vlaga. Doamne ma simt exact ca acum cateva capitole. La fel de obosita si de obsedata. La fel de nepasatoare si de slaba. Nu mai vreau sa trec o data prin etapa aia. Ma distruge usor pe dinauntru.

Inca putin si o sa plec departe de aici. Si nu vor mai fi ingeri sa ma ajute si nici balauri sa ma darame. Nu o sa mai fiu implicata in nimic ce nu ma priveste. Ca o sa imi vad de viata pe proriile puteri. Ca o sa fac din arta un mod de a trai indiferent de ce cred ei. O sa fac exact ce ma face sa ma simt bine. O sa iau tot cu mine si o sa il pun intr-o sticluta, si voi fugi la mare, si o voi arunca in apa. Si vor fi altii care vor stii povestea mea si cand o sa ma vada nu o sa judece.

Ai mintit de atatea ori si atata lume. Da UCA. Pleaca odata de aici si lasa-i pe oameni sa isi vada de treburile lor.