Daramatii

Mereu ma trezesc dimineata si imi zic ca nu mai vreau sa dau ochii cu nimeni si ca nu mai vreau sa stiu toate flecusteturile care li se intampla altora. Cat de frustrant e sa te preocupi doar de altii si nimeni de tine.Repara, lipeste, cere-ti iertare. pentru ce si pentru cine? Nu vreau sa dau explicatii nimanui. Sunt alegerile mele , de ce nu le poti lua exact asa cum sunt? Am trecut prin prea multe lucruri ca mi-e si frica sa ma gandesc, ca poate iar cad in depresie.

De fiecare data cand imi revin si eu putin intervine ceva si ajung iar acolo. Gaura aia neagra unde nu e nimeni si nu sunt lumini. Unde trebuie sa astepti ca ingerii sa vina sa te salvezi. Si stii ce putini ingeri sunt pe aici? Si nici macar nu iti intid maini. Trec doar repeziti pe acolo si se astepta ca tu sa sari dupa ei. Dar nu realizeaza ca tu esti obosit si fara vlaga. Doamne ma simt exact ca acum cateva capitole. La fel de obosita si de obsedata. La fel de nepasatoare si de slaba. Nu mai vreau sa trec o data prin etapa aia. Ma distruge usor pe dinauntru.

Inca putin si o sa plec departe de aici. Si nu vor mai fi ingeri sa ma ajute si nici balauri sa ma darame. Nu o sa mai fiu implicata in nimic ce nu ma priveste. Ca o sa imi vad de viata pe proriile puteri. Ca o sa fac din arta un mod de a trai indiferent de ce cred ei. O sa fac exact ce ma face sa ma simt bine. O sa iau tot cu mine si o sa il pun intr-o sticluta, si voi fugi la mare, si o voi arunca in apa. Si vor fi altii care vor stii povestea mea si cand o sa ma vada nu o sa judece.

Ai mintit de atatea ori si atata lume. Da UCA. Pleaca odata de aici si lasa-i pe oameni sa isi vada de treburile lor.

Tot ce stiam e doar o minciuna

Am renascut inca o data din cenusa mea. Cenusa mea folosita si refolosita de atatea ori. Nici nu mai stiu de cate ori am cedat si am cazut, de cate ori m-am zbatut pe jos chinuita de oameni care trebuia sa imi fie aproape. De ce sa mai am incredere? Am avut incredere in tine. Credeam ca vei fi acolo cand voi avea nevoie dar nu ai fost niciodata. Tu nu ai stiut sa ma asculti si sa ma alinti. Pentru ce mai esti aici. Te lauzi cu lucruri care nu iti apartin si ma intreb cat mai poti sa o duci asa. Chiar nu realizezi ca iti pierzi tot farnecul si atitudinea ta e aroganta si atat?

Si am crezut in ei, in ea si el. Degeaba. Nu mai dau nimic, nu mai vreau nimic. Pastreaza-ti sufletu ala murdar si lasa-ma odata in pace. N-am nevoie de lasitatea ta. Ca dintr-un copil frumos acum esti o taratura nesuferita. Si am crezut in multe lucruri. In nopti si zile , vorbe si rasete, credeam ca vei apara tot ce suntem dar tu te aperi doar pe tine si m-am saturat sa lupt pentru un om de nimic. De acum sunt doar eu si cei care merita si nu merita nimeni principiile mele.

A-si fi vrut ca lucrurile sa mearga altfel. Poate merita efortul. Am ramas doar cu regertul si ma macina zi de zi ca nu stiu si a-si fi vrut sa stiu. Iar in cazul asta traumele nu ma mai ajuta cu nimic. Ca de data asta trebuia sa vorbesc. Sa fiu o stanca nu mai e atat de tare acum. Ca tu nu poti sa vezi ce vreau sa vezi de rasu asta prefacut. Sunt mereu acolo doar ca nu realizezi. Simt cu nu mai sunt a ta si ca trece timpul si nu o sa mai am curaj. De ce vine curajul exact cand nu trebuie?

Mi-e dor de tine si locurile noastre. Ca acolo erau zilele glorioase pe care le povesteam apoi mai departe. Ca la capatul drumului nu era nimic si l-am urmat degeaba. Oriunde mergeam era o noua aventura. M-ai ajutat sa descopar ce vreau si cumva m-ai ajutat sa trec mai departe, la un alt nivel. Ramai pentru totdeauna acolo undeva in capul meu si te caut oriunde merg si in orice om. Oricine si orice imi aduce putin aminte de tine. Pastrez asta acolo undeva numai pentru mine.

Oricum voi toti plecati si ma lasati aici sa imi vad de drum si mereu merg mai departe ca nu are rost sa raman pe loc cand doi pasi mai departe e un nou drum si o noua viata. Mi-ati influnetat cumva viata si a-ti lasat ceva acolo in subconstient. Lectii de viata pe care le scrii pe propria piele si concluzii pe care inca le caut.