joi, 28 iulie 2011
Cum sufera oamenii unii pentru altii. Cum se zbat si se agita, iar apoi realizeaza ca ceilalti nu dau nimic pentru ei. Stau si ma imtreb daca pentru mine sufera cineva, inafara de mama. Pana si eu m-am saturat sa sufar pentru mine. Si mi-e greu sa ma trezesc dimineata si sa vad iar aceeleasi locuri si lucruri si sa nu mai pot sa imi revin din starea asta. Ca eu cred ca mi-e bine si defapt imi este extrem de prost, ca din putin incep sa plang si ca stau prost cu vederea. Si imi dau seama zi de zi ca mi-e dor de mine, de tine, de noi, de ei, de zile, momente, senzatii, de atitudinea ta si mirosul tau. Ca fericirea mea se bazeaza pe fericirea ta. 15. Parca e o eternitate si nu mai are de unde sa duca la bun sfarsit. Ca s-a terminat fara macar sa inceapa. Inca mai sunt aici si vad cu greu prin ceata, gata sa prind oamenii care au nevoie de mine fara sa astept ceva in schimb. Poate mint cand spun asta. Sunt aici pentru oricine dar macar o data prefate si tu ca ma asculti. Realizez deja cine esti si cine esti si tu si nu vreau sa recunosc. Ca nu meritati nici macar mizeria asta pe care o aveti. E ciudat si imprevizibil si pentru tot ce este o sa urasc iubirea asta pe care i-o dau fara rost.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu