Daramatii

Mereu ma trezesc dimineata si imi zic ca nu mai vreau sa dau ochii cu nimeni si ca nu mai vreau sa stiu toate flecusteturile care li se intampla altora. Cat de frustrant e sa te preocupi doar de altii si nimeni de tine.Repara, lipeste, cere-ti iertare. pentru ce si pentru cine? Nu vreau sa dau explicatii nimanui. Sunt alegerile mele , de ce nu le poti lua exact asa cum sunt? Am trecut prin prea multe lucruri ca mi-e si frica sa ma gandesc, ca poate iar cad in depresie.

De fiecare data cand imi revin si eu putin intervine ceva si ajung iar acolo. Gaura aia neagra unde nu e nimeni si nu sunt lumini. Unde trebuie sa astepti ca ingerii sa vina sa te salvezi. Si stii ce putini ingeri sunt pe aici? Si nici macar nu iti intid maini. Trec doar repeziti pe acolo si se astepta ca tu sa sari dupa ei. Dar nu realizeaza ca tu esti obosit si fara vlaga. Doamne ma simt exact ca acum cateva capitole. La fel de obosita si de obsedata. La fel de nepasatoare si de slaba. Nu mai vreau sa trec o data prin etapa aia. Ma distruge usor pe dinauntru.

Inca putin si o sa plec departe de aici. Si nu vor mai fi ingeri sa ma ajute si nici balauri sa ma darame. Nu o sa mai fiu implicata in nimic ce nu ma priveste. Ca o sa imi vad de viata pe proriile puteri. Ca o sa fac din arta un mod de a trai indiferent de ce cred ei. O sa fac exact ce ma face sa ma simt bine. O sa iau tot cu mine si o sa il pun intr-o sticluta, si voi fugi la mare, si o voi arunca in apa. Si vor fi altii care vor stii povestea mea si cand o sa ma vada nu o sa judece.

Ai mintit de atatea ori si atata lume. Da UCA. Pleaca odata de aici si lasa-i pe oameni sa isi vada de treburile lor.

Tot ce stiam e doar o minciuna

Am renascut inca o data din cenusa mea. Cenusa mea folosita si refolosita de atatea ori. Nici nu mai stiu de cate ori am cedat si am cazut, de cate ori m-am zbatut pe jos chinuita de oameni care trebuia sa imi fie aproape. De ce sa mai am incredere? Am avut incredere in tine. Credeam ca vei fi acolo cand voi avea nevoie dar nu ai fost niciodata. Tu nu ai stiut sa ma asculti si sa ma alinti. Pentru ce mai esti aici. Te lauzi cu lucruri care nu iti apartin si ma intreb cat mai poti sa o duci asa. Chiar nu realizezi ca iti pierzi tot farnecul si atitudinea ta e aroganta si atat?

Si am crezut in ei, in ea si el. Degeaba. Nu mai dau nimic, nu mai vreau nimic. Pastreaza-ti sufletu ala murdar si lasa-ma odata in pace. N-am nevoie de lasitatea ta. Ca dintr-un copil frumos acum esti o taratura nesuferita. Si am crezut in multe lucruri. In nopti si zile , vorbe si rasete, credeam ca vei apara tot ce suntem dar tu te aperi doar pe tine si m-am saturat sa lupt pentru un om de nimic. De acum sunt doar eu si cei care merita si nu merita nimeni principiile mele.

A-si fi vrut ca lucrurile sa mearga altfel. Poate merita efortul. Am ramas doar cu regertul si ma macina zi de zi ca nu stiu si a-si fi vrut sa stiu. Iar in cazul asta traumele nu ma mai ajuta cu nimic. Ca de data asta trebuia sa vorbesc. Sa fiu o stanca nu mai e atat de tare acum. Ca tu nu poti sa vezi ce vreau sa vezi de rasu asta prefacut. Sunt mereu acolo doar ca nu realizezi. Simt cu nu mai sunt a ta si ca trece timpul si nu o sa mai am curaj. De ce vine curajul exact cand nu trebuie?

Mi-e dor de tine si locurile noastre. Ca acolo erau zilele glorioase pe care le povesteam apoi mai departe. Ca la capatul drumului nu era nimic si l-am urmat degeaba. Oriunde mergeam era o noua aventura. M-ai ajutat sa descopar ce vreau si cumva m-ai ajutat sa trec mai departe, la un alt nivel. Ramai pentru totdeauna acolo undeva in capul meu si te caut oriunde merg si in orice om. Oricine si orice imi aduce putin aminte de tine. Pastrez asta acolo undeva numai pentru mine.

Oricum voi toti plecati si ma lasati aici sa imi vad de drum si mereu merg mai departe ca nu are rost sa raman pe loc cand doi pasi mai departe e un nou drum si o noua viata. Mi-ati influnetat cumva viata si a-ti lasat ceva acolo in subconstient. Lectii de viata pe care le scrii pe propria piele si concluzii pe care inca le caut.

Cum sufera oamenii unii pentru altii.  Cum se zbat si se agita, iar apoi realizeaza ca ceilalti nu dau nimic pentru ei. Stau si ma imtreb daca pentru mine sufera cineva, inafara de mama. Pana si eu m-am saturat sa sufar pentru mine. Si mi-e greu sa ma trezesc dimineata si sa vad iar aceeleasi locuri si lucruri si sa nu mai pot sa imi revin din starea asta. Ca eu cred ca mi-e bine si defapt imi este extrem de prost, ca din putin incep sa plang si ca stau prost cu vederea. Si imi dau seama zi de zi ca mi-e dor de mine, de tine, de noi, de ei, de zile, momente, senzatii, de atitudinea ta si mirosul tau. Ca fericirea mea se bazeaza pe fericirea ta. 15. Parca e o eternitate si nu mai are de unde sa duca la bun sfarsit. Ca s-a terminat fara macar sa inceapa. Inca mai sunt aici si vad cu greu prin ceata, gata sa prind oamenii care au nevoie de mine fara sa astept ceva in schimb. Poate mint cand spun asta. Sunt aici pentru oricine dar macar o data prefate si tu ca ma asculti. Realizez deja cine esti si cine esti si tu si nu vreau sa recunosc. Ca nu meritati nici macar mizeria asta pe care o aveti. E ciudat si imprevizibil si pentru tot ce este o sa urasc iubirea asta pe care i-o dau fara rost.

Orgoliul meu curge prin ochi

Vreau sa dorm si eu ca un om normal. Nu mai reusesc. Dorm putin, prost, mult dar niciodata cum trebuie. Visez prosti si m-am saturat sa ma uit in oglinda si sa imi zic " Ce proasta esti si ce orgoliu mare ai". "Ca nu stii nici macar ce vrei dar vrei sa salvezi lumea , tu singura, ca nici macar nu stii sa mergi drept si cazi in unele zile singura, ca nu mai ai cu cine sa cazi". "Zi-mi de ce vrei tu sa ai tot ce nu meriti, ca ai fost un copil frumos." "Ca din copilul ala caruia ii era frica se se urce pe umeri tatalui ei ai devenit un adolescent depresiv fara sa stii unde vrei sa fi." Vreau sa stau in pat pentru restul zilelor, sa nu ii mai aud, ca eu nu sunt vinovata, ca nu mai vreau sa imi reproseze ca m-am nascut degeaba. Ca niciodata nu isi dau seama ca m-am saturat de responsabilitati si de minciuni nevinovate. Ca sunt mai mult decat intelegeti voi. Eu simt ca uneori traiesc doar sa mai vad lumina zilei inca o data. Ca poate nu e vina mea. Stiu ca nu sunt singura , dar lupt cu orgoliul meu in fiecare dimineata. Ca am ratat si am luat-o stamb. Ca acum un an nu stiam ce inseamna ,ce e aia o situatie complicata, dubioasa ,ca iubeam doar zambetul si glumele baietilor. Am ajuns sa ma agat de lucruri de care am jurat ca n-o s-o fac.

Si iar esti jalnic

Niciodata n-ai sa inveti din greselile tale. Esti genul ala de om cu modestia sub picioare, care n-are putina stima de sine. Esti inconstient si atat. Vrei sa ne faci sa credem ca esti mare si tare. N-ai ce sa imi demonstrezi. Demonstreaza-ti tie ca stii cine esti si ca ai putin control si respect de sine. Sa cazi atat de jos pentru putintica atentie. Tot ce iti faci , iti face cu mana ta si nimeni nu e obligat sa asculte lacrimi false si sa vada gemete goale. Parca mai bine o lasi asa cum e. Nu cred ca ar trebui sa ne intrebi ce ai facut ci sa iti dai seama si singur. Unii oameni chiar nu stiu ce e controlul. Stiti doar sa va vaicariti fara vreun motiv anume sau fara vreun scop. Pană la urma ce conteaza. Cu cat tipatul se aude mai tare cu atat e mai bine. Simplu fapt sa nu ai control demonstreaza cat de patetic esti. Din partea mea poti sa te tarsti pe jos ca daca tot mie imi ceri explicatii acolo o sa ramai. Intreaba-te singur unde e vina si nu o cauta in buzunarele altora. Nu o sa ma faci sa ma simt prost. Cred ca ar trebui sa fie invers.

e destul de trist sa te gandesti atat de mult la cineva si sa ajungi sa uiti de tine. de cine erai si ce vroiai sa fi. sa realizezi ca oricum ar fi ei pleaca si la urma urmei ramai tu singur si trebuie sa te ridici prin propriile forte pentru ca in sufletul tau nu poate face nimeni ordine. si ramai... cu gandurile, visurile, dezamagirile si rasetele momentelor. se imrpima in capul tau. raman acolo. bune sau rele se contopesc cu creierul tau si nu le mai poti scoate. oricat te-ai chinui. la ce bun. sa ai grija de sufletele altora si sa uiti de-al tau. ai aruncat prea mult din tine. ai ramas doar cu ce ai vrut sa pastrezi. ai alungat din mintea ta tot ce voiai sa nu mai stii. daca ai putea avea tot ce iti doresti, sa stii ca nu risti nimic in jocul asta. sa ai siguranta ca maine e la fel ca azi. ca nu ai ce pierde .daca ia putea doar sa te bucuri. dar stii ca nu poti.

uneori a-si vrea sa fie mai usor. mi-e dor de mine uneori. de tot ce eram. de stele de pe cer. erau altii ochii mei. erau inchisi. si cand ii deschizi si te lovesti de culori si lumina. cand doare si plangi. cand iti intra praful in ochii. chiar si acum cu ochii deschisi nu stii incotro mergi. te indrepti spre lumina si ajungi mereu in intuneric. niciodata nu stii pentru ca niciodata nu ai vrut sa stii cu adevarat. te-ai lasat in mana destinului, ai lasat lucrurile la voia sortii. ai alergat sperand ca ajungi mai repede.

Ma simt sâloasâ!

Da' cine sunt eu sa judec pentru ceva ce fac altii? Sa ma complic sa ajut cand defapt nu pot sa ma ajut singura. Totul se rezuma la a ajuta si a fi ajutat, la a fi prieten si a avea prieteni, dar nu se intampla nimic palpitant sau entuziasmant niciodata, sau cel putin de prea multa vreme. Parca trec zilele fara sa spun "uau, imi voi aminti de asta peste 5 ani". Suntem obositi de atata pericol si adrenalina. De mult nu am mai avut senzatia aia de treserire urmata de un zambet si sa imi spun imi minte " ce tare a fost faza". E greu sa gasesti motive cand motivele sunt in fata ta si tu nu le accepti. Parca m-am saturat de riscuri. Parca daca stau in bancuta mea ma distrez plictisindu-ma si facand nimic, privindu-i pe altii cum isi asuma toata responsabilitatea iar eu doar savurez placerile.
Ma simt frustrata si ametita. Am mereu dureri de cap. Oare e fiindca incerc prea tare cand vreau sa para ca nu incerc deloc? Vreau sa descopar stari dinalea care le ai doar o secunda si apoi te lasa rece. Vreau sa fac chestii pentru ca presimt ca va veni vara si jumatate din ea o voi pierde ori stand in pat ori petrecandu-mi timplu privind certurile intre mama si tata. Si e stupid cum pana la urma eu sufar indeajuns de mult incat sa mai mor o data in adancul meu. Sunt lucruri care vreau sa le fac! Simt ca voi creste fara sa am ce sa imi amintesc. Vreau finalul fericit dupa punctul culminant, zambetul ala cald dupa ce privesc la soare, privirea aia prosta pe care o am cand ma uit dimineata in oglinda si vreau ca toate astea sa fie ceva special.

Suntem atat de copii pe cat vrem noi sa credem? Uneori ne prostim doar din dorinta de a mai scapa de monotonie, dar ne intrebam totusi in sinea noastra "ce naiba se intamla?". Pierdem zile in sir, stam in scari de bloc profitand la maxim de cateva zeci de mii. Ne miram de tot ce se petrece in jurul nostru desi stim mai bine decat oricine ca viata e asa cum ti-o faci si nu e pur si simplu o intamplare la voia cuiva. Gandim mai profund decat adulti. Vedem solutiile multiple din spatele problemelor. Traim cu gandul ca maine putem face mai multe. Ca enrgiile noastre o iau de la capat si putem arata de ce suntem in stare. Suntem pierduti undeva intre copilarie si maturitate. Pierzandu-ne in starea intermediara dintre cele doua varste uitam ce vrem si ce facem. Ne bucuram de prostiile pe care le facem, de durerea pe care o simtitm pentru ca ne face sa ne simtim in viata. Suportam suferinta mai bine decat oricine. Noi cei pierduti intre nebunie si realitate. Suntem cei care judeca cel mai mult, cei care filozofeaza la nesfrasit, dar cand e vorba sa deschidem gurile ies doar prostii mediocre la mana a doua. Ne indragostim prosteste pana si de blugii cuiva dar apreciem mai presus de orice faptele nu vorbele, gandurile nu aspecteul care le invelesc. Suntem cei care vor muri de depresie sau cei care vor pune bazele unei noi lumi . Suntem durerea si placerea intr-un singur trup infasurat in negare si sila.

Ma mir cum de inca sunt aici. Depresiile care ma cuprind din ce in ce mai des sunt din ce in ce mai puternice. Uneori sunt depresii lungi si nejustificate. De multe ori ma consum pentru persoane care nu dau un leu pe mine. Uneori nu bag in seama persoanele care chiar tin la mine. Raman cu botu pe labe si coada intre picioare de una singura de fiecare data si tot eu sunt cea care trebuie sa fac prima miscare. Imi vand maindria pentru persoane. Chiar si persoane necunoscute. Nebunia mea se ascunde zilnic in spatele capului. Sincer ma intreb pentru ce naiba mai plang?

Ai nevoie de mai multa incredere

Pierdearea simtului de-a mai trai. E un sentiment ciudat si prostesc. Sa nu mai vrei sa lupti, sa te saturi sa crezi in puterile tale. Sa faci eforturi fara ca nimeni sa le obesrve. Sa incerci fara nici un rost sa ii faci sa vada. Parca cu cat incerc mai mult cu atat mai mult stric lucrurile. Sunt si eu o fiinta umana si nu pot sa ii multumesc pe toti. Cum sa faca asta? Daca tot esti tu mai desptet explica-mi ca eu nu inteleg. Chiar crezi ca pot sa fiu in mai multe locuri de-odata. Nu vreau sa ma impart si sa aleg. Ar fi mult mai simplu daca ne-am intelege toti sau macar daca nu ne intelegem sa nu mai judecam degeaba pentru niste intamplari stupide. Eu incerc. Dar daca stai si tu si te gandesti putin nu sunt doar eu de vina.

Mai fac si eu lucruri pentru mine dar asta nu inseamna ca uit de tine.

Calmul e doar masca din fata disperarii.

Cred ca totul va ramane pe linia asta de plutire. Intre vis si sperante si suflete sfaramate. Putin probabil sa cred in mai mult , dar tu nu pleci nicaieri. Nu cred in destin in genereal, cred in sansa. Iar daca nu stii sa o accepti la momentul potrivit o pierzi. Inca te vad in umbra. Ascuns si murdar, cum zambetul tau specific, care uneri te face monoton. Sunt satula de tipi smecheri care vor sa fie cineva. Poate momotonia ta ma fascineaza atat de tare. Poate nu ai aratat inca cine esti cu adevarat.

Ma uit la mine si stau si ma intreb cat de banala pot sa fiu. Am ajuns in puctul ala prea culminant, am aratat prea mult ca sa mai scot ceva. Inca nu se merita sa dau tot. Zdrobim paharele de tavan si culegem cioburile. Daca nu spargi si ranesti unde-i distractia? Cand te vad se urca presiunea, respiratia se opreste si privesc atent. Am sa ma imbat cu soare sa simt caldura si apoi sa o tin in vene pentru toata viata. Vreau sa scap de runsine, sa raman cu controlul. Am nevoie de atentie. Sunt cleptomana. Fur rasete si le pastrez doar pentru mine. Povesti de viata nespuse. Sunt copilul nimanui, singur, pierdut si fara sperante. Inca sunt in picioare si nu ma clatin. Hai sa o facem, n-am venit sa dormim. Putem sa ne distram doar privindu-ne. Atentia ma salveaza de gandul de a ma da batuta.

Scapam situatii de sub control doar din dorinta de a obtine atentia si privirile celorlalti. Raman pana la sfarsit cu riscul de a rupe tendoane si creiere. Ranim si nu ne intereseaza. Intodeauna aspiram la lucruri pe care nu le puteam avea. Si asta ne face sa continuam, pentru ca e distractiv. Jocul se transforma in aluzie, aluzia in speranta, iar in majoritatea cazurilor speranta se duce si ramane dezamagirea. Si ni se scurge sufletul pe podea, il tarim obositi dupa noi. Dupa o noapte de somn se imbiba iar in pielea zgariata si continua sa creada in dezamagire. Te privesti in oglinda murdara, iti vezi ochi rosii dar tot nu iti vine sa te opresti. Ai muncit prea mult sa ajungi aici ca sa te lasi batuta.Daca nu e azi e maine. Ai destul timp. Sau o sa iti faci daca nu ai. Pentru el ti-ai vinde si principiile. Doar sa il ai o seara. Poate dansez prea mult si nu am timp sa te vad.

"Sometimes I wake up in my bed and i don't know were I've been"

Lipsa

Lispeste ceva. Nu stiu exact ce sau poate stiu si nu vreau sa recunosc. Lispeste ceva ce nu mai e de mult. Lipseste sentimentul ala de fericire suprema fara pic de ajutor. Sentimentul ala cand vezi chipul cuiva si parca e mai bine, semtimentul acela cand asculti o melodie buna si iti amintesti de vremurile acelea. Te busesc lacrimile. Pentru ca lipseste. Nu vreau, nu mai vreu. Nu mai pot. Sunt obosita si parca nu-i nimic care sa imi dea destula energie. Sunt inca aici, vorbesc dar nu aud. E gol, ceva, undeva. Si tot mai caut, dar nu gasesc. Si simt ca mult timp de aici incolo voi ramane aici. E o sabie ciudata ce sta infipta in inima dar nu o impeidica sa bata. E un creier plin de haos. Parca a-si vrea sa stig in gura mare durerea mea, dar nimeni n-ar intelege. Ar rade, iar eu a-si rade cu ei doar ca sa ma prefac ca nu e adevarat.

E destul de greu. Sa vrei sa spui si sa nu stii cum. Sa te simti gol cand tu esti plin. Sa crezi ca ai prieteni cand ei nici macar nu te inteleg. Dar la urma urmei e vina mea. E doar vina mea. Pentru ca nu spun niciodata ce trebuie.

Nu stiu. E chiar atat de greu sa fi mai optimist? Tu vezi mereu doar problema si nu cauti niciodata solutia. Tu nu vrei sa iti risti pielea pentru ceva neinsemnat. Tu nu vrei sa admiti ca ai pierdut,poate, si ca ai avut nevoie de ajutorul lor. Toata lumea are orgoliu si mandrie. Toata lumea are zile proaste si despresiile lui. Lucrurile pentru care e trist. Pana si eu trec in fiecare seara print-o despreie, un sevraj ciudat din lipsa a ceva ce chiar am nevoie. Si totusi ma vezi mereu vesela, cu fruntea sus. Ma vezi cu ranile siroind de sange si cu ochi plini de suferinta, dar mai gasesc putin curaj sa ii rad destinului in fata. Mi-e si mie frica de noapte si plang de multe ori singura in camera, cu ochi atintiti in tavan gandindu-ma la cate alegeri proaste am facut. Nu am facut greseli, doar alegeri proaste, pe care mile asum. La urma urmei orice alegere am facut-o a fost pentru mine. Chiar daca alegerea era facuta ca sa pot sta cu alte persoane. Am ales sa port vina in carca si sa imi asum identitatea asa cum este. Si chiar au dreptate uneori. Aia sunt si nu am ce face. A fost alegerea mea , iar atata timp cat eu am facut-o nu m-a deranjat cu nimic atitudinea lor. Macar am observat cine a fost langa mine si cine nu. Poate am mai multe greseli ca tine dar diferenta e ca eu le port tatuate pe piele fara sa le ascund.

Mi-au dat un titlu. La inceput am incercat sa neg, mi se parea ca nu pot fi eu aia. Pana cand am realizat ca au perfecta dreptate. Ca ma distrugeam cu proria mea mana. Greseala aceea inca o mai fac. Corpul meu e plin de cicatrici, rani si julituri. In fiecare zi apar altele. Unele trec de la sine, altele raman adanc imprimate. Si din dorinta de a nu mai gresi raman cu teama si frica ca orice voi face va fi gresit. Dar daca nu voi gresi, satisfactia ca am facut ce trebuia va fi mult mai mica.

Ma zbat intre doua de mine. Sunt cea care se lupta sa faca bine si cea care neaga ca vrea sa faca bine. Sunt cea care se distreaza cu riscul de a pierde totul. Sunt cea care poate si vrea, care invata si iubeste. Indiferenta si bucuria se amesteca uneori in capul meu si nu mai inteleg ce vreau sau cine sunt. Imi place sa nu gandesc prea mult. Fac ce-mi vine. Fara sa ma concentrez la fapte sau vorbe. Suna distractiv, desi nu e.

Pacatul nostru cel mai mare este ca suntem oameni.

Si uite cat dispret in cineva atat de mic numit om. Cum ne oripilam zilnic unii de altii, ne vorbim pe la spate si ne injuram, ne prefacem ca ne placem doar sa obtinem ceva. Si cand pe bune vrei sa fi tu nimeni nu te mai crede. La ce bun sa iti zambesc daca tu te uiti in gol la mine? Cam asa e si asa va fi mereu lumea. E plina de ura. Si putina iubire ce iti ramane ti-e frica sa o dai de teama sa nu fie respinsa. Pare un joc distractiv, prinsi intre vicii si prietenii ciudate. Esti bun doar din mila dar niciodata nu esti bun ca asa trebuie sa fi.E cam greu in ziua de azi. Daca esti indiferent esti prea rece iar daca spui tot ce ai pe suflet esti prea prost. Intrebarea este: "atunci cum p*la mea sa fiu"? Ti se spune mereu "Fi tu insuti!". Cum sa fiu eu daca nici macar eu nu stiu cum sunt. Daca sunt eu lor nu le convine, iar daca sunt ei nu imi convine mie. E mai simplu sa fi nimeni. Nici tum nici ei. Esti pur si simplu un amalgam de stari si dorinte, incatusate prin durere si placere trupeasca. Era mai bine cand era si el aici. Macar ma pierdeam in ochii lui caprui si restul nu mai conta. Si la ce bun daca am gasit alti ochi daca ei nici macar nu se uita la mine. Inca astept clipa potrivita. Oricum vine apocalipsa si nu mai conteaza ce facem.

Esti un jeg!

Ai uitat nu? Ai uitat cand radeau de tine, cand erai un nimeni printre ei. Ai uitat ca nu aveai voie nici macar sa ii priveste in ochi. Acum te-ai schimbat. Uiti de fiecare data de cate ori ai fost ajutat si de oameni care te-au bagat in seama cand nimeni nu mai avea ce scoate de la tine. Te complaci in situatia asta. Ai ajuns sa fii cineva, sa cunosti "oameni". Da' a ai uitat de oamenii aia care au dat pentru tine si care au intins o mana cu riscul sa cada si ei dupa tine. Nu mai stii cine ai fost. Ti-ai gasit un simt nou si actionezi in consecinta. Esti atat de mizerabil si dezgustator. Acum ca te-au scuipat in ochii si ti-au dat un sut un fund, pentru ca nu mai aveau nevoie de tine, ghici la cine te-ai intors? Ei bine cred ca mi-am schimbat si eu atitudinea, doar fata de oamenii care si-au schimbat-o si ei in timp. N-am nevoie de scuze si plecaciuni si de rasete false. Dispari din fata ochilor mei. Ai uitat ca dintre toti doar eu te-am iubit iar tu nu ai facut decat sa imi platesti cu cealalta fata a monedei.

Esti un jeg!

E atat de greu sa te simti singur cand tu nu esti .

Ai stat vreo data si te-ai gandit? Ai chiar atata nevoie de tot ce te inconjoara? "In viata nu e neaparat sa fi puternic, ci sa te simti puternic". Infeferent de drum si de cei care te insotesc la urma urmei vei fi mereu singur si te vor durea dublu pasii pe care ii vei face de unul singur, decat cei facuti cu altii. Te-ai gandit ca pana la urma viata e facuta pentru a fi traita, nu pentru a o trai cat mai bine cu putinta. In viata e important sa supravietuiesti, sa stii sa iti duci probleme si singur in carca. Nu esti mereu cu cineva si n-ai sa poti sa ramai mereu in picioare. O sa cazi si nu vor fi maini care sa te ajute. Nu trebuie neaparat sa alegi calea mai scurta. Alege calea lunga, calea aia plina de gropi. Alege-ti o cale care sa iti faca rani, macar asa o sa simti ca ai trait.


Imagineaza-ti. Sa iti iei rucsacul maine dimineata, cu nimic mai mult decat cateva haine si o bucata de paine si sa pleci. Singur. Sa ai vointa de a lasa totul in urma. Sa ai curajul sa fi singur. Iti trebuie mult curaj sa fi singur si mult mai mult sa admiti ca e greu ca nu ai un umar pe care sa plangi. Sa pleci atat de departe incat sa uiti si de tine, sa uiti cine ai fost si cat de mult ai platit doar ca sa mergi pe drumul care ti l-au ales ei. Asta e povestea adevarata ai unui om care a ales sa plece, sa intalneasca alti prieteni. Care nu si-a dorit mai mult decat sa supravietuiesca chiar daca asta insemna sa moara mai devreme. A ales sa fie singur, dar liber.


Si de cate ori nu te-ai gandit si tu sa faci asta si pur si simplu ti-a lipsit curajul. Cand ai iesit de pe usa si ai inceput sa plangi, gandindu-te ca daca pleci singur s-ar putea sa nu mai stii drumul inapoi. Vreau si eu sa fiu unul din oamenii aia care simt ca traiesc prin propriile rani, care simt ca traiesc doar atunci cand in linistea noptii isi pot auzi bataile inimi. Vreau si eu sa invat sa plang. Nu doar din mila sau lasitate. Vreau sa plang pentru frumusete. Pentru toate sufletele care desi sunt inconjurate de persoane sunt singure. Pentru toti oamenii aceeia care macar o data in viata lor au vrut sa fie liberi. Pentru toti oamenii aceea trimit acum o bucata din sufletul meu.

Un El

Am obosit si mie sila de mine. Am obosit sa trec prin zile fara vreun rost anume. Ma simt atat de prost. Si mi-e dor de zilele in care sa fiu doar eu si el. Fara vreun el anume. Doar un el. Stii poti avea toti prietenii din lume si sa te iubeasca din toata puterea lor, nimic nu e la fel. Si nici una nu e rasplatita ca iubirea care i-o dai cuiva. Fi sincer. Ai face orice pentru prietenii tai si ii iubesti si pe ei, dara parca nu e ca si cand ti-ai da sufletul neconditionat pentru o persona. Vreau un el ca el, dar un el diferit, un el care sa greseasca si sa minta. Un el care cere si da inapoi de doua ori mai mult decat a primit. Un el vesel, un el care sa ma stapaneasca pentru ca asa sunt eu, irationala. Un el care nu ascunde faptul ca a gresit si care ar pleca in 10 minute departe cu mine. Un el care sa nu ascunda, sa ma injure si apoi sa ma imbratiseze, un el care rade din prostiile mele, care sta si asculta, care face cafea si spale vase. Un el care sa ma ajute sa trec prin zile fara sa simt nostaligia zileleor de demult. Vreau un el cu care sa-mi fac alte zile mai frumoase si sa plang si sa imi amintesc cu drag cand nu va mai fi.

Am invatat sa ma ascund si sa tip silentios in mine. Sa nu am nevoie de nimeni sa ma tina de mana cand e gheata pe strada. Sa nu ma plang si sa nu critic ca la randul meu sa nu fiu criticata. Ma adencesc in labirintul din sinea mea si parca e din ce in ce mai greu sa gasesc iesirea. Oricum nu vrea nimeni sa ma recupereze. Atata timp cat treiesc e bine pentru ei, ceea ce inseamna ca e bine si pentru mine. Si chiar nu-si da nimeni seama cat de mult ma straduiesc sa fiu fericita. Cat de mult ma doare ca nu am cu-i sa-i spun. Doua cuvinte fac mult mai mult decat pare, mai ales atunci cand ele vin din adancul inimii.

Si ce dracu'! E atat de greu sa nu te mai prefaci ca nu te intereseaza cand de fapt inauntru tau urli. Si urli tacut la toti. Pentru ca esti las. Daca te faci de ras doar pentru simplu fapt sa ai facut asa cum ai crezut nu esti cu nimic mai prejos decat aia care nu fac nimic. Vrei sa ai si tu privirea goala si sa spui zilnic "da' nu ma intereseaza"? Sau sa te prefaci ca ai trecut prin tot si toate. Nu stii nimic. Nu ai trecut prin greutati. Tu nu ai trecut prin nimic pentru ca pur si simplu nu te misti. Cum sa treci prin ziduri daca ele nu sunt acolo?

Am amortit de la tot frigul din capul meu. "Fluturi in stomac, lame-n esofag". Mai trece o zi, ma mai descarc putin. Maine iar incepe. Ca de obicei. Dimineata de amorteala, ziua negarea iar seara scarba si sila ca nu pot face nimic pentru nimeni. Nici macar pentru mine.

Egoismul nu te salveaza, dar te ajuta sa supravietuiesti.

47

Ai gasit al zambet pe care sa-l privesti. Alt zambet care parca iti face ziua mai buna. Nu e un zambet mai bun, mai special, e doar unul nou, pe care-l asteptai de mult. Nu-i ca si cand ai fi uitat vechiul zambet care te facea la radul sau sa zambesti. L-ai pastrat in suflet cu drag si ai facut cativa pasi ianinte. Ai gasit alti ochi caprui si alti pantaloni frumosi pe care sa'i admiri. Te-ai ascultat pe tine, te-ai plans si ti-ai promis. Il iubesti si o vei face mereu dar era timpul sa reusesti sa gasesti loc si pentru alti. Prea mult timp ai incercat sa-l ti doar pe el in tine. I-ai dat drumul si ai pastat doar amintirea. Si exact in clipa in care i-ai dat drumul a intrat altul. Altii. Vechi si noi. Macar stii ca nu mai e doar unul, sunt mai multi. Oricum dintre toti el e altfel. Degeaba iti explic. Nimeni nu-i mai bun ca nimeni. Suntem doar diferiti si speciali. Iubim diferit si actionam diferit. Eu am ales sa sufar, sa neg, sa uit si sa dau inzecit mai mult decat i-am dat lui.

Vreau, ascult, alerg.

Nu-ntelegi ca lucrurile merg si invers? Nu-s doar eu, esti si tu de vina. Ce primesc aia dau inapoi. Iar daca nu primesc nimic de la tine am sa te fac eu sa dai mai mult decat ai fi crezut vreo data ca vei da pentru cineva. Daca tu stai eu alerg. Daca tu plangi, eu rad. Daca tie iti pare rau, mie imi pare bine. Sunt aceeasi doar ca ma misc mai rapid. E ceva vital. Fugi de probleme, prinzi avant, iti tragi rasuflarea, iar cand te prind din urma le lovesti cat de tare poti sa scapi de ele. Boala ti-o faci cu mana ta, nu te mai plange la Dumnezei si biserici. Nu mai cauta scuze printre fluturii tai din stomac. E inima de vina nu creierul. Cu cat incerci sa opresti asta cu atat e mai mare atractia. Mereu o sa aspiri la ceva ce nu poti avea, iar cu cat ajungi mai sus cu atat doare mai tare rufuzul. Fraze scrise, lipite, turnate, ascultate si negandite. Te-am ametit. Spune. Il iubesti atat de tare pe cat crezi? Ti-ai da viata pentru el? Nu mai asculta ce spun altii, ce vor altii, nu mai fa cum vor altii. Ce poti pati la urma urmei? Invata sa mai fi si singur. Iubeste doar pe cine trebuie si nu da niciodata inapoi. E ceva ce ai vrut tu sa faci. Nu te-a pus nimeni.

Mai intai incerca sa te convingi pe tine, apoi pe altii!

N-o sa iti para rau. Nu ma fa sa vin pana acolo. Hai! Ia-ma de mana si ia-mi din mana ce am. Simti? Te-a cuprins nostaligia, dorul, frica, fericirea? Spune tot ce ai de spus. Nu te mai ascunde. Acum e momentul. Cand vorbeste doar gura. Nu spun la nimeni, promit. Suntem doar noi, departe de toti si de toate. E noaptea noastra. Ascultam piesa noastra si ne apuca plansul. Ce fericiti eram candva. Cand fericirea venea de la sine. Acum stam si sintetizem, lungim si bem fericire, doar ca sa poata ramane timp de cateva ore in vene.

Suntem prea obositi sa ne mai ridicam. O viata asa insa nu pare atat de rea.

Ai uitat deja

Si trece timpul si uitam cine am fost si cine am vrut sa fim. Si cat de mult ne-am starduit sa ne dam seama si cat de mult ne-a luat sa ne schimbam dinou. Eu nu vreau sa uit. Parca a-si mai vrea o data sa stam pe banca aia si sa radem de porumbei. Si parca a-si mai vrea sa stam putin si sa ne amintim. Mai aveam nevoie de timp si sa stam nu doar sa o luam inainte. Ziua-i facuta pentru viteza, noaptea pentru moarte. Si uite asa sunt toate noptile. Cu gandul la toate locurile unde am fost, si toti oameni pe care ii stiu si pe care vreau sa ii stiu. Stai si realizezi cum trece timpul si nu poti face nimic. Esti un parazit, care se hraneste din orgoliul si privirea oamenilor. Parazit mic si inofensiv care nu poate decat sa se planga ca nu are nici cea mai mica idee ce va face cu viata sa. Stau si imi amintesc. Amintirele sunt cea mai buna hrana pentru minte si suflet. Fara amintiri ai fi doar o pata fara culoare. Daca nu ti-ai aminti cat de prost ai fost la l-ai lasat sa plece cum ai putea sa nu mai faci aceeasi greseala inca o data . Imi amintesc bine cum erai. Si mai vreau. Sunt ca si un geniu lenes. Daca a-si vrea a-si putea. Dar nu vreau. Stau si privesc si analizez. Nimeni nu stie de ce dar toti vrem doar sa traim. Iubeste-ma sa imi pot aminti mai tarziu ca pot si eu sa fiu om .

Doar stai si asculta putina lineste. Mai avem nevoie si de liniste. Mai avem nevoie si de ura sa fim mai puternici. Mai avem nevoie si de pasi deja facuti sa o putem lua de la capat. Mai avem nevoie si de sange sa nu uitam ca nu suntem nemuritori. M-ai ascultat pana acum? Eu nu a-si fi facut-o. M-am mai uitat o data la tine ca sa fiu sigura ca nu te pierd in celalalt el. Oricum nu e nimeni ca tine. Atat de singur si intunecat. Fix asta e rostul tau. Sa ma omori pe mine. Iar rostul meu unde-i? L-a uitat cineva in cutia din colt. Stiam eu ca e important sa iti amintesti si de detalii nu doar de imaginea superficiala a celorlalti.

Iubeste-o pe ea ca sa fiu sigura ca am puterea necesara sa o distrug .

Suntem ca ele .

Stii care e diferenta dintre curve si restul lumi ? Nici una . Curvele vor doar bani si placere . Curvelor nu le prea pasa de ce se pretece cu ele . Curvele sunt doar ele cu ele dar cunosc multe persoane . Curvele nu pun intrebari , nu le pasa unde ai fost aseara si totusi stau si te asculta fara sa spuna un cuvant . Pana dimineata oricum mintea lor e goala dinou . Te simti ca o curva , pentru ca eu ma simt . Cand stau si ma uit in gol la persoane . Pentru ca nu comentez daca am un scop . Orice vreau se indeplineste . Scopul scuza mijloacele . Te simti si tu ca o curva cand stai cu o fata si ii faci sperante iar peste doua zile o inlocuiesti ? Ar trebui .  Si ma simt exact ca o curva . Una care e singura si nu vrea decat sa treaca noaptea si sa vina lumina , sa simta iar caldura si iubirea . Dar iubirea cui ? Nu sunt atat de rele . Ca niste turturi de gheata , ele asteapta sa te intorci si sa te vada dinou . Pe barbatu ala care dintre toti a vrut doar sa o tina de mana si sa se uite la zambetul ei . Barbatul ala care nu a cerut mai mult decat sa ii asculte rasetul . Barbatul ala care pentru o noapte i-a daruit iubirea unei vieti intregi . Ma simt si am iubit exact ca o curva un barbat exact ca el .

Iubeste-o

Te uitai cu sila si scarba la ea gandintu-te cine dracu' mai e si ea . De ce se crede atat de importanta si are privirea aia de " eu sunt cea mai buna " . Apoi ai ajuns sa stai intr-o zi cu ea din cauza unor prieteni . Dinou aceeasi privire din partea amandurora . Mergeati la 2 metri distanta , injurand-o in gand de fiecare data cand facea o gluma . Ai ajuns sa pereci din ce in ce mai mult timp cu ea , sa o cunosti , sa o analizezi , sa o simpatizezi si sa o iubesti doar pentru simplu fapt ca zambeste la glumele tale . Ai ajuns sa fii dependent de ea , sa te gandesti la ziua de maine si ce veti face . Si adorai de fiecare data faptul ca te lua cu tine , ca imparteati totul , ca faceati aceelasi lucruri si va placeau aceeleasi locuri . Ti-ai dat seama ca nu era persona care o credeai . Ca era frumoasa desi nu era perfecta . Pana intr-o zi cand totul s-a rupt . A intervenit altcineva . N-ai dat sens acestei chestii desi ea vorbea tot timpul de el . Apoi iti cerea sfaturi iar tu nu stiai cum sa ii zici sa nu fie cu el pentru ca o iubesti . Apoi era tarziu , o pierdusei . A intervenit nepasarea , negarea , poate ura si cu siguranta dorul . Si mureai de dorul ei si plangeai si iti spuneai ca promiti sa nu mai tii la nimeni niciodata
. Te-ai mintit , ai recunoscut , dar tarziu . Deja o pierdusei in apus .



Iubeste-o si n-o lasa sa plece . Si ea are nevoie de tine .

De data asta nu-ti pasa

De cate ori nu ai spus : "de data asta nu imi mai pasa " , " de data asta imi bag picioarele si imi vad de viata mea " iar apoi ai regretat? E normal . La urma urmei nu poate sa iti pese de toti si de toate . Nu ma sensibilizeaza cu nimic faptul cu rromi vor drepturi dar si-o fac cu mana lor . Nu ma senbibilizeaza cu nimic aia care dau bani pe tigari iar apoi vin la tine sa iti ceara doi lei ca sa nu le dispara stomacu intr-o gaura neagra . Nu ma prea intereseaza ca trebuie sa am cultura generala iar asta inseamna sa imi umplu capul cu prostii . Dar totusi , pe langa asta exista si lucruri pentru care a-si muta muntii . Si nu ma refer la lupta impotriva incalziri globale sau popuarea in masa . Adica ce pot eu sa fac , un cacat mic si amarat . Lucruri ca familia , prietenii  , oamenii care macar o data m-au ajutat . Pentru genul asta de lucruri a-si face eu orice .

Dar fi sincer . De cate ori ai uitat ca iti pasa si ai vrut sa uiti . Si asta e cel mai cumplit lucru . Sa nu iti mai pese de cineva pentru care candva ai fi dat orice sa fie langa tine . Te prefaci ca nu iti mai pasa , construiesti cateva ziduri ca fortareata sa fii sigur ca nu te mai atinge nimic . Dar nu realizezi ca prin zidurile alea nu o sa mai treaca nimic . Nici bine nici rau . Pana la urma ai preferat sa stai acolo . Ai crezut ca esti imun . Si priveai pe deasupra zidurilor tale la cei care nu aveau . Si vedeai ca plang si sufera dar si ca se bucura din tot sufletul de orice lucru marunt . Ai mai stat acolo . Pana intr-o zi cand intr-un final ai realizat ca totusi nu poti avea prieteni cu tot cu zidurile tale . A trebuit sa alegi . Dintre a fi nepasator sau a-ti pasa . Erai constient ca daca o sa iti pese o sa suferi si ca nu mai poti da inapoi . Dar ai facut alegerea buna . Ai stat o noapte intraga si ai daramat caramida cu caramida pana cand ai dat de putina caldura  . Ai simtit-o si tu intr-un sfarsit .

Nu-i nimci mai rau decat sa nu iti pese si sa te trezesti prea tarziu .
E bine sa mai fi si indiferent din cand in cand , altfel te-ai consuma pana la oase . Da' nu uita , exista lururi de care chiar nu merita sa iti pese si lucruri de care chiar nu ai voie sa uiti .

Daca mai ajung pana acolo asa va fi .

Eu purtand o discutie cu tine in 20 de ani .

-Hei uca . Ce faci ?
-Mno , bine uite abea am venit de la munca .
-Da ce ai ajuns pana la urma : dealer de sapun sau cosmonaut ?
-Nu , te inseli . Am ajuns fotograf . In timplul liber mai pictez vreo doi pereti sau invat fetiscane sa faca o mamaliga .
-Si copii? Ai copii ?
-Da, 5 , toti frumosi , tarziu acasa , petrecereti, cu mine in frunte .
-Saraci ... Mi-e mila de ei . N-o sa poata sa te bata la vreun concurs "cine bea sau danseaza mai mult" .
-Sau da .
-Si sotul tau ?
-A pai si el ca toata familia . In timpul saptamanii om la locul lui cu servici si cont in banca iar weekendu' un destrabalat alcoolic .
-Hai ca ai ajuns mai bine decat credea oricine !

Trecem peste dar nu uitam

      

   Si daca a-si putea sa o iau de la capat a-si face mai multe. mai multe sa iti atat cat de bine e cand stau cu tine , cat de bine imi era  . de cat nu mai esti aceelasi , orasul s-a schimbat . am incercat sa trec peste . la inceput te uram nu intelegeam ce rost avea sa imi pierd timpul cu tine , apoi am realizat cat de proasta am fost . ca nu m-am straduit si nu am facut-o nici de data asta. asa sunt eu , nu ma straduiesc prea mult iar dupa ce pierd imi dau seama ca puteam sa castig , ca a fost vina mea . da ce pot sa fac? inca nu s-a gasit persoana aceia care sa inteleaga . s-o iau de la capat... tarziu . si au trecut zile-n sir de cand incerc sa trec peste . oriunde merge e o parte din tine si din oricare altul de inaintea ta . unde pot eu sa ma ascund? nici nu iti imaginezi cat de rau ma simt . ma doare inima dar probabil daca ar mai fi unul ca tine nu ar mai avea farmec . nu pot sa promit ca o sa te uit . pot doar sa promit ca voi alunga durerea si voi pastra doar fericirea . nu vreau sa te mai vad . vreau dor sa imi amintesc .

A ramas si ea fara inima

E prea frig afara ca sa mai incerci o data ? Intreab-o pe ea . Nu vrea sa uite si se tot ineaca in propria durere absorbind-o  a doua zi ca pe un burete inmultind-o pe zi ce trece . E ca o bestie ce se hranaste din durerea ei . E pacat de ea , pana la urma cu ce a gresit ca a visat . Si e pacat ca visele ei se sting pe zi ce trece . A crezut ca are nevoie de ceva sau de altcineva sa viseze dinou . I-a stat inima cand a auzit , a inghetat si e inca acolo rece si pietrificata . E pacat . Dar are nevoie de timp si nu e prea tarziu ca gaseasca curajul sa se intoarca si sa priveasca dinou inainte . Poate nu e mai bine si poate e diferit fata de cum credea ea ca va fi . Dar e satula sa astepte .Poate acum doare si va durea in continuare si poate nu-l poate inlocui dar poate sa ramana cu amintirile . Nimic nu dureaza pe veci . Iar daca nu va fi la fel ca el poate va fi mai bun . Nu admite lucruri care o dor si e greu sa uite si nu vrea sa uite . Pe fata aceea am pirdut-o pana si eu undeva printre randuri . Daca ar putea lacrimile sa stearga durere probabil ar plange pana cand ar ramane fara lacrimi . 

Plang

cred ca sunt o actita mai buna decat credeam prefacandu-ma ca nu imi pasa . ma intreb ce a durat atat sa imi dau seama . mi-a luat o ora de plans pe melodi de dragooste si un sfert de viata . m-am saturat sa fiu cineva puternic . pana la urma cineva puternic nu e cineva caruia nu ii pasa de nimic . e cineva care lupta pentru lucrurile in care crede . eu nu mi-am dat seama dar am luptat poate mai mult decat oricine  . imi pare atat de rau ca am lasat timpu sa treaca fara sa ii arat cat de mult il pretuiesc . ca nu pot face gesturi mari pentru oameni din jurul meu . nu vreu sa mai pierd inca pe cineva .asta m-ar omora pana si pe mine .atata truda degeaba  . ce am rezolvat ca nu am arat ca imi pasa . de maine e altfel sau macar voi incerca . nu mai vreau sa las lucrurile si zilele sa treaca fara nici un rost . poate daca doare asta nu inseamna ca esti mai prost . daca te consumi . te consumi pentru ca stii ca ai de ce . nu vreau sa mai fiu unul din oameni aia . vreau putin suflet . de ce a fost nevoie de lacrimi ca sa imi dau seama ? da' stii cum e . mai bine mai tarziu decat niciodata . schimbarile nu se fac de azi pe maine . iti multumesc . desi ai plecat m-ai facut sa invat ceva . ca nu trebuie sa mai lasa pe nimeni sa plece . nu conteaza daca rad de mine , daca ma tarasc pe jos , da sufar atata timp cat cauza pentru care lupt e importanta . iti multumescpentru ca de azi sunt o persoana mai buna .

James Morrison - You Make It Real

cum pot sa iti spun ca mor in fiecare zi cand nu iti aud vocea , si au trecut multe zile de atunci . chiar de-ar fi sa te intorci ar fi inutil . simt ca o sa explodez daca nu fac ceva , dar apoi imi trece oricum . sunt facuta doar pentru ai ajuta pe ceilalti dar cand e vorba sa ma ajut singura nu pot , nu pot si gata . e scris undeva sa trec prin zile cu durerea in suflet dar cu zambetul pe buze . se cred ca maine va fi mai bine . stiu ca ma pot baza pe oameni adevarati si sa treiesc sperand ca maine voi merge intr-un loc mai bun , ca va fi altfel . traiesc si asta e tot ce conteaza . pot si vreau , iau si dau inapoi , ma manjesc pe maini cu noroi si strig tare . atran pe firul de ata si dansez cu moartea . ascult melodii ce vorbesc despre viata si lucruri pe care eu nu le pot spune . cred ca sunt mai mare decat par , am vise si idealuri . stiu ce vreau : TOTUL .
vreau sa joc tennis , sa cant , sa dansez in ploaie , sa ma stramb , sa rad , sa ma las purtata de val , sa astept , sa primesc , sa musc , sa am tot universul la picioare . sunt stapanul lumii mele .
nimic nu doare mai mult decat sa ma gandesc ca un singur lucru nu pot primi .
asculta-ma cand iti spun ca vantul nu loveste , trece prin tine .
ganduri de artisti nebuni . da te vreau si nimci nu doare mai mult decat tine . loveste-ma ca un uragan si canta-mi primul cantec care iti trece prin minte . fa totul de parca nu ai stii ce faci dar gandeste-te de 2 ori inainte de a face ceva . cat de greu e sa faci doau lucruri opuse in aceelasi timp ?
dupa furtuna urmeaza soarele . ai incredere in mine .