Daramatii

Mereu ma trezesc dimineata si imi zic ca nu mai vreau sa dau ochii cu nimeni si ca nu mai vreau sa stiu toate flecusteturile care li se intampla altora. Cat de frustrant e sa te preocupi doar de altii si nimeni de tine.Repara, lipeste, cere-ti iertare. pentru ce si pentru cine? Nu vreau sa dau explicatii nimanui. Sunt alegerile mele , de ce nu le poti lua exact asa cum sunt? Am trecut prin prea multe lucruri ca mi-e si frica sa ma gandesc, ca poate iar cad in depresie.

De fiecare data cand imi revin si eu putin intervine ceva si ajung iar acolo. Gaura aia neagra unde nu e nimeni si nu sunt lumini. Unde trebuie sa astepti ca ingerii sa vina sa te salvezi. Si stii ce putini ingeri sunt pe aici? Si nici macar nu iti intid maini. Trec doar repeziti pe acolo si se astepta ca tu sa sari dupa ei. Dar nu realizeaza ca tu esti obosit si fara vlaga. Doamne ma simt exact ca acum cateva capitole. La fel de obosita si de obsedata. La fel de nepasatoare si de slaba. Nu mai vreau sa trec o data prin etapa aia. Ma distruge usor pe dinauntru.

Inca putin si o sa plec departe de aici. Si nu vor mai fi ingeri sa ma ajute si nici balauri sa ma darame. Nu o sa mai fiu implicata in nimic ce nu ma priveste. Ca o sa imi vad de viata pe proriile puteri. Ca o sa fac din arta un mod de a trai indiferent de ce cred ei. O sa fac exact ce ma face sa ma simt bine. O sa iau tot cu mine si o sa il pun intr-o sticluta, si voi fugi la mare, si o voi arunca in apa. Si vor fi altii care vor stii povestea mea si cand o sa ma vada nu o sa judece.

Ai mintit de atatea ori si atata lume. Da UCA. Pleaca odata de aici si lasa-i pe oameni sa isi vada de treburile lor.

Tot ce stiam e doar o minciuna

Am renascut inca o data din cenusa mea. Cenusa mea folosita si refolosita de atatea ori. Nici nu mai stiu de cate ori am cedat si am cazut, de cate ori m-am zbatut pe jos chinuita de oameni care trebuia sa imi fie aproape. De ce sa mai am incredere? Am avut incredere in tine. Credeam ca vei fi acolo cand voi avea nevoie dar nu ai fost niciodata. Tu nu ai stiut sa ma asculti si sa ma alinti. Pentru ce mai esti aici. Te lauzi cu lucruri care nu iti apartin si ma intreb cat mai poti sa o duci asa. Chiar nu realizezi ca iti pierzi tot farnecul si atitudinea ta e aroganta si atat?

Si am crezut in ei, in ea si el. Degeaba. Nu mai dau nimic, nu mai vreau nimic. Pastreaza-ti sufletu ala murdar si lasa-ma odata in pace. N-am nevoie de lasitatea ta. Ca dintr-un copil frumos acum esti o taratura nesuferita. Si am crezut in multe lucruri. In nopti si zile , vorbe si rasete, credeam ca vei apara tot ce suntem dar tu te aperi doar pe tine si m-am saturat sa lupt pentru un om de nimic. De acum sunt doar eu si cei care merita si nu merita nimeni principiile mele.

A-si fi vrut ca lucrurile sa mearga altfel. Poate merita efortul. Am ramas doar cu regertul si ma macina zi de zi ca nu stiu si a-si fi vrut sa stiu. Iar in cazul asta traumele nu ma mai ajuta cu nimic. Ca de data asta trebuia sa vorbesc. Sa fiu o stanca nu mai e atat de tare acum. Ca tu nu poti sa vezi ce vreau sa vezi de rasu asta prefacut. Sunt mereu acolo doar ca nu realizezi. Simt cu nu mai sunt a ta si ca trece timpul si nu o sa mai am curaj. De ce vine curajul exact cand nu trebuie?

Mi-e dor de tine si locurile noastre. Ca acolo erau zilele glorioase pe care le povesteam apoi mai departe. Ca la capatul drumului nu era nimic si l-am urmat degeaba. Oriunde mergeam era o noua aventura. M-ai ajutat sa descopar ce vreau si cumva m-ai ajutat sa trec mai departe, la un alt nivel. Ramai pentru totdeauna acolo undeva in capul meu si te caut oriunde merg si in orice om. Oricine si orice imi aduce putin aminte de tine. Pastrez asta acolo undeva numai pentru mine.

Oricum voi toti plecati si ma lasati aici sa imi vad de drum si mereu merg mai departe ca nu are rost sa raman pe loc cand doi pasi mai departe e un nou drum si o noua viata. Mi-ati influnetat cumva viata si a-ti lasat ceva acolo in subconstient. Lectii de viata pe care le scrii pe propria piele si concluzii pe care inca le caut.

Cum sufera oamenii unii pentru altii.  Cum se zbat si se agita, iar apoi realizeaza ca ceilalti nu dau nimic pentru ei. Stau si ma imtreb daca pentru mine sufera cineva, inafara de mama. Pana si eu m-am saturat sa sufar pentru mine. Si mi-e greu sa ma trezesc dimineata si sa vad iar aceeleasi locuri si lucruri si sa nu mai pot sa imi revin din starea asta. Ca eu cred ca mi-e bine si defapt imi este extrem de prost, ca din putin incep sa plang si ca stau prost cu vederea. Si imi dau seama zi de zi ca mi-e dor de mine, de tine, de noi, de ei, de zile, momente, senzatii, de atitudinea ta si mirosul tau. Ca fericirea mea se bazeaza pe fericirea ta. 15. Parca e o eternitate si nu mai are de unde sa duca la bun sfarsit. Ca s-a terminat fara macar sa inceapa. Inca mai sunt aici si vad cu greu prin ceata, gata sa prind oamenii care au nevoie de mine fara sa astept ceva in schimb. Poate mint cand spun asta. Sunt aici pentru oricine dar macar o data prefate si tu ca ma asculti. Realizez deja cine esti si cine esti si tu si nu vreau sa recunosc. Ca nu meritati nici macar mizeria asta pe care o aveti. E ciudat si imprevizibil si pentru tot ce este o sa urasc iubirea asta pe care i-o dau fara rost.

Orgoliul meu curge prin ochi

Vreau sa dorm si eu ca un om normal. Nu mai reusesc. Dorm putin, prost, mult dar niciodata cum trebuie. Visez prosti si m-am saturat sa ma uit in oglinda si sa imi zic " Ce proasta esti si ce orgoliu mare ai". "Ca nu stii nici macar ce vrei dar vrei sa salvezi lumea , tu singura, ca nici macar nu stii sa mergi drept si cazi in unele zile singura, ca nu mai ai cu cine sa cazi". "Zi-mi de ce vrei tu sa ai tot ce nu meriti, ca ai fost un copil frumos." "Ca din copilul ala caruia ii era frica se se urce pe umeri tatalui ei ai devenit un adolescent depresiv fara sa stii unde vrei sa fi." Vreau sa stau in pat pentru restul zilelor, sa nu ii mai aud, ca eu nu sunt vinovata, ca nu mai vreau sa imi reproseze ca m-am nascut degeaba. Ca niciodata nu isi dau seama ca m-am saturat de responsabilitati si de minciuni nevinovate. Ca sunt mai mult decat intelegeti voi. Eu simt ca uneori traiesc doar sa mai vad lumina zilei inca o data. Ca poate nu e vina mea. Stiu ca nu sunt singura , dar lupt cu orgoliul meu in fiecare dimineata. Ca am ratat si am luat-o stamb. Ca acum un an nu stiam ce inseamna ,ce e aia o situatie complicata, dubioasa ,ca iubeam doar zambetul si glumele baietilor. Am ajuns sa ma agat de lucruri de care am jurat ca n-o s-o fac.

Si iar esti jalnic

Niciodata n-ai sa inveti din greselile tale. Esti genul ala de om cu modestia sub picioare, care n-are putina stima de sine. Esti inconstient si atat. Vrei sa ne faci sa credem ca esti mare si tare. N-ai ce sa imi demonstrezi. Demonstreaza-ti tie ca stii cine esti si ca ai putin control si respect de sine. Sa cazi atat de jos pentru putintica atentie. Tot ce iti faci , iti face cu mana ta si nimeni nu e obligat sa asculte lacrimi false si sa vada gemete goale. Parca mai bine o lasi asa cum e. Nu cred ca ar trebui sa ne intrebi ce ai facut ci sa iti dai seama si singur. Unii oameni chiar nu stiu ce e controlul. Stiti doar sa va vaicariti fara vreun motiv anume sau fara vreun scop. Pană la urma ce conteaza. Cu cat tipatul se aude mai tare cu atat e mai bine. Simplu fapt sa nu ai control demonstreaza cat de patetic esti. Din partea mea poti sa te tarsti pe jos ca daca tot mie imi ceri explicatii acolo o sa ramai. Intreaba-te singur unde e vina si nu o cauta in buzunarele altora. Nu o sa ma faci sa ma simt prost. Cred ca ar trebui sa fie invers.

e destul de trist sa te gandesti atat de mult la cineva si sa ajungi sa uiti de tine. de cine erai si ce vroiai sa fi. sa realizezi ca oricum ar fi ei pleaca si la urma urmei ramai tu singur si trebuie sa te ridici prin propriile forte pentru ca in sufletul tau nu poate face nimeni ordine. si ramai... cu gandurile, visurile, dezamagirile si rasetele momentelor. se imrpima in capul tau. raman acolo. bune sau rele se contopesc cu creierul tau si nu le mai poti scoate. oricat te-ai chinui. la ce bun. sa ai grija de sufletele altora si sa uiti de-al tau. ai aruncat prea mult din tine. ai ramas doar cu ce ai vrut sa pastrezi. ai alungat din mintea ta tot ce voiai sa nu mai stii. daca ai putea avea tot ce iti doresti, sa stii ca nu risti nimic in jocul asta. sa ai siguranta ca maine e la fel ca azi. ca nu ai ce pierde .daca ia putea doar sa te bucuri. dar stii ca nu poti.

uneori a-si vrea sa fie mai usor. mi-e dor de mine uneori. de tot ce eram. de stele de pe cer. erau altii ochii mei. erau inchisi. si cand ii deschizi si te lovesti de culori si lumina. cand doare si plangi. cand iti intra praful in ochii. chiar si acum cu ochii deschisi nu stii incotro mergi. te indrepti spre lumina si ajungi mereu in intuneric. niciodata nu stii pentru ca niciodata nu ai vrut sa stii cu adevarat. te-ai lasat in mana destinului, ai lasat lucrurile la voia sortii. ai alergat sperand ca ajungi mai repede.